1. Nu-i aşa că România va fi mai curată din momentul în care amenzile pentru curăţenie vor funcţiona ?
2. Vă plac acele tomberoane colorate – verde, albastru, galben, plantate pe trotuare, veşnic debordând de materiale nepreluate ? Pe mine nu mă reprezintă. Nu ştiu pe cine reprezintă “gunoiul pus în frunte” ? Cui serveşte această imagine ? Părerea mea este că ar fi cu mult mai eficiente dac-ar fi puse în spatele blocurilor, în locul tomberoanelor vechi, care au spaţii destul de corecte pentru aceasta.
3. Cum selectăm diferenţiat materialele refolosibile: pet-uri, sticlă, carton ş.a. la blocurile înalte ? Sunt oamenii dispuşi să se implice ? Cum le putem colecta fără ca oamenii să se simtă lezaţi în obiceiurile lor de zeci de ani de a le arunca pe o coloană fără să le pese că vom trăi într-o mare de gunoi ?..
4. Cum facem ca în oraşul – oraşele – satele noastre să nu mai rămână niciun mp de pământ neamenajat ?
5. Sunt tineri care se plâng de faptul că acţiunile “eco” sunt mai multe în Bucureşti. Am fost la (doar un exemplu) Vulcana Băi. Doamne câte se pot face acolo.. Brăzdată de pâraie nepericuloase, coline şi văi… şcolarii alergau cu rotilele pe şosea în loc să-şi cureţe văile râurilor, să adune selectiv, să facă educaţie oamenilor care au uitat cum trebuie păstrat pământul şi apele.. Ce face educaţia ? Poate părinţii nu au timp dar educaţia ??? Atunci ne întrebăm.. De ce să vă vizităm localitatea – să facem turism ? Ce să vedem ? Gunoi ? Nu, mulţumim..
6. Vor spune unii… de ce să fac eu gratis când alţii se îmbogăţesc din aducerea produselor astfel ambalate în localitatea noastră… sau să plantez după ce unii au bărbierit pădurile în scop personal ? Păi de aceea că şi noi contribuim la aceasta, cumpărându-le. Păi de aceea că “rude” ale noastre au închis ochii şi au permis asta pentru un bănuţ… altfel nu se putea… Apoi, ce altceva atât de deştept şi frumos producem zilnic, înafara muncii pe care-o derulăm pentru pâinica cea de toate zilele, de nu ne putem implica ? Ne-am născut cu toţii grofi şi prinţi ? Din muncă au înebunit puţini… din plictis… extrem de mulţi. Da, fac voluntariat, plantez copaci, curăţ râuri.. pentru că mă desprinde de calculator, de poziţia neplăcută din timpul muncii de la servici, mă desprinde de emisiunile tv care nu-mi aduc o bucurie şi nici nu-mi schimbă standardul de viaţă.. Stau în aer liber, dreaptă sau fac mişcările specifice plantării, sunt obligată să merg zeci de minute prin aer liber pe picioarele mele, mănânc mai puţin decât atunci când mă plictisesc.. îmi fac un bine mai întâi mie.. Apoi, “socializez” cum se spune mai nou, adică-mi fac amici de muncă şi nu de “beutură, tiutiun şi bârfă”.. învăţ una-alta.
Gata… trebuie să mai muncesc prin casă, să mă pregătesc pentru o nouă săptămână de muncă… Mai vorbim.. Să auzim de bine şi mai ales aştept să vă felicitaţi pentru felul în care aţi reuşit să vă faceţi localitatea una dintre cele mai curate şi mai frumoase. Şi, poate, chiar mai mult de-atât..Trebuie să mă întreceţi ! Musai
