de calauza » Lun Iun 28, 2010 9:02 am
„Fumatul nu este o necesitate !” iată replica unui controlor de trafic din IC care-şi făcea turul, în jurul orei 21, pe traseul Adjud – Bucureşti nord. Am rămas interzisă pentru câteva momente. N-aş fi putut alege vorbele astea isteţe, esenţiale, niciodată. Demult, de la începutul erei mele ca fiică, soţie şi mamă de fumător, mormăi, pe tot felul de voci tot felul de vorbe, discuţii, lămuriri cum că sunt alergică, cum că mă îneacă fumul chiar şi în staţia de autobuz, îmi face rău o casă care miroase a fum căci pentru un nefumător mirosul este echivalent cu... Am oroare de horcăielile pe care le scot fumătorii şi de tusea lor căci nu toţi sunt apţi pentru acest tip de drog; de declicul brichetei, de mirosul pe care-l degajă pielea şi gura unui fumător... am oroare de faptul că aruncă cu toţii ţigările acolo unde se găsesc: pe stradă, pe jos în staţiile de autobuz, pe palierele blocurilor, afară pe geamul autoturismului..., de scrumierele pline şi răcite din ziua următoare.. Fetele şi femeile tinere nici nu-şi dau seama cât de mult pierd în feminitate sau poate nici nu le pasă.. pe când, abandonând acest drog, aerul curat şi timpul le-ar putea direcţiona minţile spre preocupări cu adevărat interesante despre care ar putea vorbi, cu care s-ar putea da importante, în locul acelor fumuri prelungi şi închipuit interesante. Mulţi dintre fumători sunt oameni inteligenţi şi foarte inteligenţi. Cum nu pot analiza faptul că ţigara este un drog la fel cu celelalte ba, chiar, mai periculos şi mult mai murdar ?! Le inhibă toate instinctele de conservare şi supravieţuire până la limita rezistenţei... Le dă impresia că nu le e foame (când, în fapt, n-au mâncat nimic de peste zece ore iar stomacul, sângele, creierul îşi cer drepturile), le dă impresia că nu le este somn (chiar dacă e ora 2, 3 noaptea iar a doua zi ar avea nevoie de o minte puternică, odihnită şi liniştită pentru muncă, pentru discuţiile cu copii), le dă impresia unor relaţii sociale (care în fapt nu există decât ca o pierdere de timp împreună), le dă impresia de concentrare (sigur că da, pentru că tocmai astfel acţionează oricare alt drog), spun că-şi iubesc familiile dar nu le pasă la cât chin le supun prin obiceiul lor egoist de a se droga cu tutun şi a supune pe cei din jur la teroarea fumului de ţigară)..